În 1683, după încercarea eşuată de a ocupa Viena, Imperiul Otoman intră într-o perioadă de stagnare și apoi în declin. În Europa Centrală apar noi raporturi de forţe. Imperiul habsburgic se afla între două puteri ostile, cea rusă şi cea prusacă. Graniţa transilvăneană a austriecilor, din Bucovina până în Banat, era ameninţată. Şi atunci, ca şi azi, perioadă de criză. Curtea de la Viena a apelat la o soluţie inedită. În perioada 1760-1780, şi-a înfiinţat o Miliţie Grănicerească: 5 regimente de infanterie, din care 2 regimente românesti, 3 regimente secuiesti; un regiment de dragoni români, un regiment de husari secuiesc (ultimele doua de cavalerie), în total 17.000 de localnici ai zonelor de frontieră. Teritoriul supus militarizării fiind declarat liber, viitorii grăniceri au fost scoşi din starea de iobăgie, scutiţi de plata anumitor taxe, urmând a fi împroprietăriți, proporțional cu numărul membrilor din familie, cu cel puțin 15 jugăre ( 8,63 hectare), cu drept de moștenire pe linie bărbătească. Mai mult, fiii acestora puteau urma, în mod gratuit, cursurile școlilor grănicerești de orice fel, inclusiv institutele superioare de învățământ militar pentru a deveni ofițeri.
Părerea mea: Europa nu diferă prea mult de ce-a fost. România se află tot într-o zonă de graniţă, a Uniunii Europene. NATO s-a implicat, militar, ţara nu stă rău. Cu economia are o problemă, românii şi-au luat lumea în cap. Pentru guvernanţi, mai puţini locuitori, mai puţini votanţi nemulţumiţi, mai uşor de manipulat….. „Curtea de la Bruxelles” trebuie să pună piciorul în prag, cu mai puţini votanţi…., îi rămâne graniţa pustie.
Virgil A. Popescu 